Armonia dintre sine si ego

     Cred ca exista un flux natural al vietii in care fiecare evoluam sanatos, stabilindu-ne obiective, invatand de la cei care au obtinut rezultate, concentrandu-ne atentia asupra actiunii, muncind sustinut si realizand scopul propus. Problema este ca multi dintre noi iesim din acest flux si aici cred ca apare ego-ul dezechilibrat, pe care il asociez cu povestea ce ne-o spunem despre noi, fie ca e un ego supra-dimensionat, in care individiul se crede de nota 8 spre exemplu, iar faptele lui sunt de nota 4, fie ca e unul sub-dimensionat in care are fapte de 8 si se crede de 4 (am experimentat ambele situatii). Consider ca rolul ego-ului este sa sustina sinele, despre care cred ca este busola interioara, insasi persoana cu adevarata sa menire, prin incurajari, povesti constructive, eliminarea informatiilor inutile sau daunatoare. Situatia in care o persoana, se crede de nota 6, desi el e de 5, intr-un domeniu ales pe baza sinelui, al pornirii sale interioare, cred ca-i varianta sanatoasa in care ego-ul determina sinele sa evolueze, fara a-i da sarcini deplasate pentru nivelul sau de moment. Provocarea mea este sa-mi armonizez relatia dintre sine si ego, sa-mi urmez instinctul, sa-mi ascult ratiunea si sa actionez atunci cand acestea sunt in comun acord.

A naibii portocala!

     Iubesc fructele! Mere, pere, banane, piersici, caise, struguri, prune, kiwi, mango, cirese, capsuni, visine, mure, pepene verde si galben, ananas, portocale, fructul kaki le iubesc deopotriva. Vara, insa, sunt de-a dreptul disperat dupa ele, le mananc de peste tot, fie ca le cumpar de prin magazine sau piete, fie ca le iau direct din copaci, iar cand ma pun pe mancat imi las trupul si creierul inundat de vitalitatea si fericirea oferita de fructe. Azi spre exemplu mi-am luat 3 portocale dintr-un hipermarket. Asa pofta aveam ca am si inceput s-o desfac pe prima cum am trecut de casa de marcat. Bag degetul in ea si inteleg ca e asa cum trebuie, unele portocale sunt fie seci, fie sunt acrisoare, iar mie imi plac cele dulci si suculente. Avea coaja subtire si a intampinat rezistenta in a o desface. Degetul mare si cel aratator mi s-au imbibat cu putin suc de portocala si mai multa substanta lipicioasa de la coaja. Parfumul pe care coaja de portocala il imprastie e fabulos, nu cunosc alt produs mai bun de marketing pe plan olfactiv. Nu stiu cum au reactionat oamenii din jur, cu jind ma straduiam s-o desfac ca mai apoi s-o savurez pe nerasuflate, dar stiu cum reactionez eu cand cineva desface o portocala in autobuz spre exemplu, mai intai narile imi sunt inundate de un miros inconfundabil, apoi creierul mi se activeaza si iese din invalmaseala de ganduri, trupul da semne de viata, spatele se indreapta, picioarele si bratele incep sa se miste, iar capul mi se misca stanga-dreapta, in fata si in spate doar, doar il va gasi pe faptas pe care mi-l imaginez ca pe un pirat extaziat in fata unei comori. De cele mai multe ori faptasul e un copil fericit sa-si manance portocala primita de la mama lui si sa imparta bucati din ea cu prietenii. Sunt deja pe strada cand in fine coaja e indepartata, o arunc la cos, rup portocala in doua jumatati si incep sa musc din ea cu pofta. O parte din sucul portocalei mi se prelinge pe barbie, ma sterg cu mana si continuu sa mananc cu ardoare pana cand o infulec pe toata. Fiind mai linistit acum dupa ce m-am delectat cu prima portocala, gasesc o banca, ma asez si ma apuc sa le mananc si pe celelalte doua, tacticos bucata cu bucata. In tot acest timp starea mea de bine se amplifica, iar la final sunt intr-o stare de extaz ce se mentine pentru o lunga perioada. Toate fructele au efectul asta extraordinar asupra mea, dar niciunul nu are puterea de marketing in plan olfactiv ca nemernica de portocala!