Calea

- Crezi ca pot face sa se intample acum?

- De ce te grabesti? Fa ceea ce ai de facut si invata sa ai rabdare, e nevoie de timp pentru ca dorintele tale sa se materializeze.

- Mi-e teama ca mai tarziu imi voi dori altceva.

- Atunci ceea ce spui ca vrei acum nu e pentru tine. Lasa-i pe altii sa realizeze asta, iar tu continua sa cauti in interiorul tau ceea ce te implineste, vizualizeaza-te in noua postura, actioneaza in acea directie, evolueaza treptat, depaseste provocarile si sarbatoreste rezultatele.

- Si daca, totusi, n-am sa ating ceea ce-mi propun?

- Poate, dar e de datoria ta sa incerci. Oricum te vei simti bine actionand in directia dorita, iar munca sanatoasa alaturi de perseverenta creeaza toate premisele pentru a reusi. 

- Dar nu exista o cale mai usoara pentru a-mi atinge scopul?

- Evident ca exista, e o cale pe care ai ales-o in mai multe randuri. Iti aduci aminte cum te-ai simtit?

- In prima faza m-am bucurat de reusita, insa oarecum retinut, pentru ca mai apoi sa ma simt gol, deprimat si lipsit de dorinta de a-mi mai propune ceva, paradoxal am asociat indeplinirea scopului cu un sentiment de ratare.

- Vezi tu, poti obtine rezultate prin nenumarate cai, insa pentru a te simti cu adevarat implinit, exista o singura cale, cea corecta, a ta.

Te simt!

- Ma iubesti?
- Mai degraba te simt. Iti simt sanii ce odihnesc pe pieptul meu atunci cand stai in bratele mele, iti simt inima ce bate in armonie cu a mea si creaza o varietatate de trairi. Imi place sa-ti ocrotesc spatele gol prin atingerea palmelor mele si sa primesc caldura obrazului tau lipit de al meu. Cand privesc in ochii tai ma umplu de incredere, putere si curaj, sunt precum o sursa infinita de energie pentru mine. Ma linisteste sa iti mangai si sa ma joc cu lobul urechii tale, e cea mai buna forma de terapie. Cand facem dragoste-sex ma ajuti sa descopar noi forme ale feminitatii tale, ma provoci sa-mi descatusez latura animalica si sa-mi dezvolt masculinitatea. Alaturi de tine sunt motivat sa evoluez, sa sparg barierele si limitele de moment. In situatiile tensionate care apar intre noi, ramanem prezenti, le traim la capacitate maxima si apoi le lasam sa plece. Sunt fericit sa te vad radiind energie productiva, sa te ascult povestindu-mi despre pasiunile tale, sa-ti miros parul dimineata, sa-ti sarut buzele atunci cand dormi, sa ne atingem fiecare parte a trupurilor. Vezi tu, nu stiu daca te iubesc ca un indragostit, dar cu siguranta te simt!

Armonia dintre sine si ego

     Cred ca exista un flux natural al vietii in care fiecare evoluam sanatos, stabilindu-ne obiective, invatand de la cei care au obtinut rezultate, concentrandu-ne atentia asupra actiunii, muncind sustinut si realizand scopul propus. Problema este ca multi dintre noi iesim din acest flux si aici cred ca apare ego-ul dezechilibrat, pe care il asociez cu povestea ce ne-o spunem despre noi, fie ca e un ego supra-dimensionat, in care individiul se crede de nota 8 spre exemplu, iar faptele lui sunt de nota 4, fie ca e unul sub-dimensionat in care are fapte de 8 si se crede de 4 (am experimentat ambele situatii). Consider ca rolul ego-ului este sa sustina sinele, despre care cred ca este busola interioara, insasi persoana cu adevarata sa menire, prin incurajari, povesti constructive, eliminarea informatiilor inutile sau daunatoare. Situatia in care o persoana, se crede de nota 6, desi el e de 5, intr-un domeniu ales pe baza sinelui, al pornirii sale interioare, cred ca-i varianta sanatoasa in care ego-ul determina sinele sa evolueze, fara a-i da sarcini deplasate pentru nivelul sau de moment. Provocarea mea este sa-mi armonizez relatia dintre sine si ego, sa-mi urmez instinctul, sa-mi ascult ratiunea si sa actionez atunci cand acestea sunt in comun acord.

A naibii portocala!

     Iubesc fructele! Mere, pere, banane, piersici, caise, struguri, prune, kiwi, mango, cirese, capsuni, visine, mure, pepene verde si galben, ananas, portocale, fructul kaki le iubesc deopotriva. Vara, insa, sunt de-a dreptul disperat dupa ele, le mananc de peste tot, fie ca le cumpar de prin magazine sau piete, fie ca le iau direct din copaci, iar cand ma pun pe mancat imi las trupul si creierul inundat de vitalitatea si fericirea oferita de fructe. Azi spre exemplu mi-am luat 3 portocale dintr-un hipermarket. Asa pofta aveam ca am si inceput s-o desfac pe prima cum am trecut de casa de marcat. Bag degetul in ea si inteleg ca e asa cum trebuie, unele portocale sunt fie seci, fie sunt acrisoare, iar mie imi plac cele dulci si suculente. Avea coaja subtire si a intampinat rezistenta in a o desface. Degetul mare si cel aratator mi s-au imbibat cu putin suc de portocala si mai multa substanta lipicioasa de la coaja. Parfumul pe care coaja de portocala il imprastie e fabulos, nu cunosc alt produs mai bun de marketing pe plan olfactiv. Nu stiu cum au reactionat oamenii din jur, cu jind ma straduiam s-o desfac ca mai apoi s-o savurez pe nerasuflate, dar stiu cum reactionez eu cand cineva desface o portocala in autobuz spre exemplu, mai intai narile imi sunt inundate de un miros inconfundabil, apoi creierul mi se activeaza si iese din invalmaseala de ganduri, trupul da semne de viata, spatele se indreapta, picioarele si bratele incep sa se miste, iar capul mi se misca stanga-dreapta, in fata si in spate doar, doar il va gasi pe faptas pe care mi-l imaginez ca pe un pirat extaziat in fata unei comori. De cele mai multe ori faptasul e un copil fericit sa-si manance portocala primita de la mama lui si sa imparta bucati din ea cu prietenii. Sunt deja pe strada cand in fine coaja e indepartata, o arunc la cos, rup portocala in doua jumatati si incep sa musc din ea cu pofta. O parte din sucul portocalei mi se prelinge pe barbie, ma sterg cu mana si continuu sa mananc cu ardoare pana cand o infulec pe toata. Fiind mai linistit acum dupa ce m-am delectat cu prima portocala, gasesc o banca, ma asez si ma apuc sa le mananc si pe celelalte doua, tacticos bucata cu bucata. In tot acest timp starea mea de bine se amplifica, iar la final sunt intr-o stare de extaz ce se mentine pentru o lunga perioada. Toate fructele au efectul asta extraordinar asupra mea, dar niciunul nu are puterea de marketing in plan olfactiv ca nemernica de portocala!
    

Dor de mine

     Mi-e dor de mine! Sa rad, sa plang, sa fiu cu oamenii care-mi plac, sa inot in lacuri, sa joc tenis, sah, sa filosofez, sa citesc, sa ma plimb prin locuri necunoscute, sa fac dragoste, sa petrec timp in natura, sa accept provocarile vietii si sa le depasesc. Iubesc oamenii, dar si mai tare ma iubesc pe mine, deci nu-s aici sa fac pe plac celorlalti, ci sa-mi implinesc menirea mea, lucru pe care o perioada l-am uitat. E de datoria mea sa am incredere in mine, sa iau ceea ce mi se cuvine si sa lupt pentru ceea ce-mi doresc. Sa fac lucrurile pe care le simt, chiar daca ma tem de ele, sa-mi stabilesc obiective, sa muncesc sanatos pentru a le realiza si apoi sa ma relaxez si sa las divinitatea sa desavarseasca treaba. Sa descopar senzatii pe care nu le-am mai experimentat, sa invat lucruri noi si apoi sa-mi eliberez mintea de informatiile inutile. Sa accept momentele dure, imprevizibile si sa merg mai departe. Sa colaborez cu semenii si sa cream impreuna. Sa petrec un timp doar eu cu mine. Sa ofer si sa primesc. Sa-mi asum responsabilitatea pentru alegerile luate. Sa traiesc.
     Mi-e al dracului de dor de mine, asa ca ma regasesc!

Ei, bicicleta, tata si...

El: Hei! Imi place parul tau si m-am gandit sa te salut.
Ea (mergand repede): Pe mine m-ar ajuta bicicleta ta, ma grabesc tare.
El: Unde vrei sa ajungi?
Ea: Dau o mana de ajutor la un eveniment si deja trebuia sa fiu acolo.
El: Bine, ia-o!
Ea: Ai incredere in mine sa-mi dai bicicleta, nici nu ma cunosti?!
El: Tata m-a sfatuit sa n-am incredere in femei, dar cred ca pot face o exceptie de la regula.
Ea (razand): Nu caut sa te conving sa mi-o dai, daca o faci iti asumi riscul sa n-o mai vezi niciodata.
El (catre bicicleta): Stii ca am petrecut momente minunate impreuna si ca te iubesc, imi amintesc locurile pe care le-am descoperit impreuna, grija cu care te-am curatat de fiecare data si cum tu m-ai rasplatit dand randamentul cel mai bun, clipele in care a trebuit sa ...
Ea: Hei Casanova, e timpul sa iei o decizie, ti-am spus ca sunt pe fuga.
El (tot catre bicicleta): Iart-o, e femeie, cred ca-i putin geloasa pe relatia dintre noi. Revenind la discutia noastra, a venit timpul sa te las pe mainile altcuiva, sper eu doar pentru o scurta perioada. Crezi ca putem avea incredere in ea?
Ea (grabind si mai tare ritmul de mers): Mai bine ai incredere in sfatul tatalui tau.
El: Trebuie sa-mi promiti ca ai grija de ea, nu-i place sa intre in gropi, e sensibila la franele bruste si e stricta in folosirea corecta a vitezelor, sa nu utilizezi niciodata foaia mica cu pinionul mic si nici foaia mare cu pinionul mare.
Ea (catre cer): Stii, cred ca ma descurcam si fara ajutorul tau, iar daca tot ai tinut mortis sa ma ajuti, puteai sa-mi trimiti unul cu masina.
El (razand): Mi-a spus tata ca orice am face tot nu-i suficient pentru voi femeile. (ii da bicicleta) Te descurci?
Ea: Sigur. Ne vedem maine la 4 sa ti-o inapoiez?
El: Tot aici, bine?
Ea: Da.
   Ea se urca pe bicicleta si se indeparteaza, el o priveste, ea isi intoarce capul spre el.
Ea: Da-i o imbratisare tatalui tau din partea mea, apropo mama spunea: "barbatii, drepturile lor si nimic mai mult; femeile, drepturile lor si nimic mai putin".

Magic

     Pentru multe femei nu sunt un barbat atragator. Nu am fost intr-o relatie niciodata asa ca am futut (la curve), am facut sex-dragoste mai putin decat multi oameni de varsta mea. Desi imi doresc sa intalnesc femeia alaturi de care sa traiesc, sa evoluam, sa facem copii, sa-i crestem armonios, sa depasim provocarile vietii si sa ne atingem obiectivele, inca n-am gasit-o. Totusi am cunoscut femei cu care vibrez la un nivel superior. Unele intalniri au ramas la stadiul de joaca-flirt, altele s-au consumat doar la nivel mental, fara sa transpunem gandurile in realitate, uneori mie mi-a lipsit curajul si m-am comportat prosteste, alteori lor le-a fost teama. Au mai existat momente de conexiune puternica cu sarutari si imbratisari pline de pasiune fara a face dragoste-sex si situatii in care lucrurile au evoluat doar sexual. Insa atunci cand toate trairile de mai sus se implinesc, e magic!

Cartea de gramatica si Divinitatea

     Cand eram mic credeam in Dumnezeu, nu in cel prezentat de biserica, era un Dumnezeu al meu. Imi amintesc o intamplare in care nu-mi mai gaseam cartea de gramatica. Am cautat-o peste tot timp de vreo 2-3 zile, dar era de negasit. Cartea era tare importanta pentru mine, asa ca am inceput sa ma rog lui Dumnezeu pentru a o gasi. In timp ce ma rugam, la un moment dat aud ceva cazand in zona biroului. Merg acolo si minune... cartea mea de gramatica!!! Acum devenise evident, Dumnezeu exista!!! I-am multumit Domnului si i-am promis ca sunt in slujba lui pentru totdeauna. Dar lucrurile au luat o cu totul alta turnura. Am facut fix pe dos: l-am ponegrit pe Dumnezeu, ma bateam prin cluburi, beam si fumam fara masura, judecam dupa bunul plac oamenii si mare parte din timp eram mai degraba distructiv. Faptul ca am incetat sa mai cred in primul rand in mine, m-a dus la o forma de nihilism in care a trebuit sa-mi hranesc ego-ul nejustificat pentru a detine controlul vietii mele. 
      Revenind la cartea de gramatica, ce s-a intamplat de fapt? Cumva cartea ajunsese si ramasese suspendata intre birou si perete, ramanand acolo cateva zile si, coincidenta sau nu, alegand sa cada pe podea tocmai in momentul in care eu ma rugam s-o gasesc.
      Acum cand apar situatii dure, ganduri si perceptii negative despre mine, despre ceilalti, caut sa le accept, sa le controlez cat pot de bine si sa le las sa plece. Uneori imi iese, alteori nu, dar lucrez sa-mi gestionez emotiile productiv si cred ca evoluez pas cu pas. Cat despre Divinitate, cred ca se manifesta in fiecare dintre noi, in conexiunile interumane, in relatiile cu animalele, in comuniunea cu natura, cu Universul. Imi plac spusele lui Einstein, asa ca el e cel care incheie postarea: "Daca examinam si patrundem cu mijloacele noastre limitate secretele naturii, vom vedea ca dincolo de toate inlantuirile observabile, ramane ceva subtil, intangibil si inexplicabil. Veneratia fata de forta aceasta aflata dincolo de tot ce putem noi intelege este religia mea. In masura asta sunt, intr-adevar, religios."

Intalnirea cu Vintu

     Acum vreo 2 luni, Sorin Ovidiu Vintu anunta ca isi cauta 10 oameni pe care sa-i invete business. Sa fac bani e unul dintre obiectivele mele asa ca n-am ratat ocazia si m-am prezentat la intalnire. Eu si alti 5 baieti in camera cu Vintu. Vine randul meu sa ma prezint.
Eu (razand pentru a scapa de trac): Salutari, sunt Alex, am 32 de ani, dimineata sunt curier postal, castig 7 milioane, imi place actoria si am venit aici sa invat sa fac bani.
Vintu: Da' de ce razi, crezi ca vreau sa ma casatoresc cu tine?
Eu: Nu stiu, vreti?
Vintu (facandu-si cruce): Doamne fereste!!!... Esti casatorit?
Eu: Nu.
Vintu (razand): Pai la banii tai ce dracu femeie sa stea cu tine?! Si cu actoria tine-o ca pe un hobby, niciodata nu vei ajunge vreun mare actor. Ai vreo idee de afacere?
Eu: Aaa!... nu.
Vintu: Si nici n-o sa ai vreodata. Angajeaza-te pe 500 de euro si ai rezolvat problema.
     Apoi imi amintesc ca am o idee, i-o prezint, o dezbatem si imi zice s-o fac, doar ca nu-i un business, ci o sursa de venit in plus in anumite perioade. Urmeaza o discutie despre diverse carti citite, apuc sa mai zic si aici cateva prostii.
Vintu (catre ceilalti): Asta e in stare sa-si dea si ultimul ban din alea 7 milioane sa se faca placut de altii. (catre mine) Prietene in afaceri tre' sa fii lacom.  
Eu: Da' eu sunt lacom.
Vintu: Esti pe dracu!!! 
Vintu: Prietene te pot invata 2-3 escrocherii daca vrei, dar nu te pot invata business, nu-i pentru tine. Uite ce e, esti fermecator, dar afacerile pur si simplu nu-s in menirea ta.
Eu: Va respect parerea, dar nu-s de acord cu ea, eu cred ca pot sa fac afaceri cu succes.
Vintu: Poti sa te pisi pe parerea mea, iti spun ceea ce cred. Din pacate nu te pot ajuta.
     Omul nota numele fiecaruia dintre noi si numarul de telefon fiind dispus sa ofere sprijin, exceptia fiind eu. Una peste alta am ras si ne-am simtit bine cu totii, timp in care au vorbit si ceilalti baieti, unii dintre ei cu business-uri in miscare, altii cu idei de afaceri si eu cu convingerea ca sunt pe calea mea spre victorie. 

In durere

    Primul impuls atunci cand simt durere e sa scap dracului de ea cat pot de repede. Si de multe ori e exact ceea ce am facut. Problema cu abordarea asta hedonista a mea e ca am fugit si de invatamintele, puterea si progresul pe care mi le-ar fi oferit acceptarea durerii. Iata unul dintre motivele pentru care nu ma pot lauda cu prea multe realizari pana acum. O perioada am adoptat trendul gandirii pozitive care intr-adevar m-a facut sa ma simt bine, insa asta nu a produs rezultate. Rezultatele, atunci cand le-am avut, au venit prin acceptarea situatiilor, a temerilor, a problemelor si prin munca sustinuta pentru a le depasi. Stiu ca in continuare voi alege calea usoara de a fugi de durere in multe momente, hedonistul din mine isi cere drepturile. Totusi, atunci cand e vorba de obiectivele cu adevarat importante pentru mine, aleg sa accept, sa simt si sa raman in durere .

Vibrezi?

Ce ma face sa vibrez?
Viata reala, observarea ei, fara a trage concluzii, fara a intra in sabloanele obisnuite de gandire, iar daca tot tre' sa-mi formez pareri, atunci sa fie unele noi, surprinzatoare mintii mele tabacita cu fel si fel de solutii mai mult sau mai putin benefice.
Conexiunea cu semenii, tocmai pentru ca am fugit atata timp in tipare de gandire si am incadrat oamenii in diversele mele perceptii, uitand doar sa-i privesc si sa ma conectez cu ei, fara a-i cataloga si fara a-mi ascunde propriul sine fata de ei.
Sa fiu prezent, viu, sa traiesc momentul, sa fiu concentrat la ceea ce fac, fara a ma perturba singur cu alte ganduri ce nu au legatura cu actiunea in curs.
Sa imi fixez un scop clar, visceral, mai puternic decat temerile, indoielile, dificultatile ce pot aparea pe parcurs, sa-l urmez, sa dau tot ce pot pentru a-l indeplini, sa-l ating, sa sarbatoresc reusita, sa ma relaxez, iar apoi sa-mi stabilesc un nou obiectiv care sa vina din interiorul meu... sa evoluez!
Ce te face sa vibrezi?

Impreuna

    Pasesc spre un nou obiectiv. Vreau sa particip la creatie alaturi de semeni. Sa invat sa colaborez cu ceilalti. Sa ma concentrez pe munca mea si sa am incredere ca cei din jur se concentreaza pe a lor. Sa venim cu idei, sa le dezbatem, sa aruncam la cos bullshit-urile, sa dezvoltam ideile si sa le transpunem in rezultate. Am reusit sa fiu fericit cu mine insumi asa ca urmatoarea provocare e sa fiu fericit alaturi de oameni. Cooperarea cu semenii e una dintre frumusetile vietii, pe care le-am experimentat putin pana acum, de fapt au existat momente in care mi-a fost teama de oameni si de mine insumi, asa ca am apelat la doua tipuri de masti. In prima faza am adoptat masca "smecherului" cautand sa-i provoc pe ceilalti, tocmai pentru a-mi ascunde propria teama si neputinta, apoi masca "baiatului bun" avand ca scop sa-i accept si sa-i incurajez pe altii indiferent daca credeam sau nu in alegerea lor, tocmai pentru a fi lasat in pace de ei, a ma complacea in propria neputinta si a-mi ascunde lipsa curajului de a-mi urma calea si a-mi implini propriile vise. E timpul sa las astea in spate, sa dau jos mastile si sa merg mai departe. Spre victorie impreuna!!!

Despre ea

    Fata ma priveste, isi mangaie mana dreapta si imi zambeste atat de larg incat sunt pe deplin fascinat de prezenta ei. Imi vorbeste facand diverse gesturi, iar unul dintre ele imi arata ca vrea sa fie tinuta in brate. E inalta, bruneta si are ochii mari. O privesc concentrandu-mi intreaga atentie asupra ochiului ei stang. Atat de puternica e privirea mea incat patrunde in fiinta ei iar ea imi permite sa-i descopar intreaga lume. Aici intalnesc copila voioasa ce alearga spre mine, ma ia de mana si ma roaga sa ii dau un mar din copac la care ea nu poate ajunge. Apoi gasesc adolescenta curajoasa ce ma cheama sa ne jucam cu mingea pe care a primit-o cadou de la tatal ei. In final descopar femeia care ma provoaca s-o iubesc, s-o simt, sa-i musc usor buzele si sa i le sarut, sa ne atingem delicat nasurile si sa o miros, sa-i ating lobul urechii si sa i-l musc suav, sa imi trec buzele pe gatul ei si sa i-l sarut, sa imi cobor treptat capul pe pieptul ei, sa-i ascult bataile inimii si sa-mi las capul sa odihneasca aici o perioada. Sa-i sarut sanii, sa-i musc cu atentie sfarcurile si sa-i explorez fiecare parte a corpului. Sa stam imbratisati pana devenim Unul.

Intrebari si raspunsuri

Cine sunt? Un spirit liber, sincer si deschis
Ce vreau? Iubire, evolutie, dechidere a mintii
De ce vreau asta? Sa traiesc cu adevarat
Ce pot sa fac? Sa privesc din noi perspective, sa muncesc sanatos, sa fiu prezent, sa experimentez lucruri noi, sa-mi depasesc limitele de moment
Care sunt lucrurile de care ma tem? Ma tem ca pot ajunge pe strazi, ca nu ma pot intretine, ca pot sa-mi pierd parul, ca pot avea un handicap, ca pot sa-mi periclitez sanatatea, ca voi muri fara sa-mi indeplinesc scopul pentru care sunt viu, ca sunt judecat de ceilalti
Ce ma face viu? Conexiunea cu semenii, sa fac dragoste, sa iubesc si sa primesc iubire, sa experimentez, sa fac lucrurile care ma atrag si totodata ma tem de ele, sa creez
Ce obiceiuri mai putin productive am? Ma analizez dintr-o perspectiva mai putin buna, uneori ii judec pe ceilalti, uneori gandesc prea mult, ma autosabotez uneori, imi lipseste un echilibru puternic
Ce obiceiuri productive am? Mananc destul de sanatos, spun ceea ce gandesc intr-o forma productiva, fac sport, ma plimb, privesc si ascult materiale benefice mintii mele, citesc, caut noi perceptii de a privi viata
Ce vreau si pot imbunatati? Sa-mi controlez emotiile productiv, sa-mi dezvolt puterea de concentrare, sa comunic si sa colaborez eficient cu semenii, sa-mi sporesc capacitatea de rezistenta la durere
Ce scopuri am? Sa ma conectez alaturi de femeia aleasa, sa evoluam impreuna si individual, sa ma dezvolt armonios minte-trup-spirit
De ce m-am apucat sa scriu? Ca sa-mi fac ordine in minte, sa-mi gasesc menirea pentru care traiesc si sa o implinesc