Armonia dintre sine si ego

     Cred ca exista un flux natural al vietii in care fiecare evoluam sanatos, stabilindu-ne obiective, invatand de la cei care au obtinut rezultate, concentrandu-ne atentia asupra actiunii, muncind sustinut si realizand scopul propus. Problema este ca multi dintre noi iesim din acest flux si aici cred ca apare ego-ul dezechilibrat, pe care il asociez cu povestea ce ne-o spunem despre noi, fie ca e un ego supra-dimensionat, in care individiul se crede de nota 8 spre exemplu, iar faptele lui sunt de nota 4, fie ca e unul sub-dimensionat in care are fapte de 8 si se crede de 4 (am experimentat ambele situatii). Consider ca rolul ego-ului este sa sustina sinele, despre care cred ca este busola interioara, insasi persoana cu adevarata sa menire, prin incurajari, povesti constructive, eliminarea informatiilor inutile sau daunatoare. Situatia in care o persoana, se crede de nota 6, desi el e de 5, intr-un domeniu ales pe baza sinelui, al pornirii sale interioare, cred ca-i varianta sanatoasa in care ego-ul determina sinele sa evolueze, fara a-i da sarcini deplasate pentru nivelul sau de moment. Provocarea mea este sa-mi armonizez relatia dintre sine si ego, sa-mi urmez instinctul, sa-mi ascult ratiunea si sa actionez atunci cand acestea sunt in comun acord.