Cartea de gramatica si Divinitatea

     Cand eram mic credeam in Dumnezeu, nu in cel prezentat de biserica, era un Dumnezeu al meu. Imi amintesc o intamplare in care nu-mi mai gaseam cartea de gramatica. Am cautat-o peste tot timp de vreo 2-3 zile, dar era de negasit. Cartea era tare importanta pentru mine, asa ca am inceput sa ma rog lui Dumnezeu pentru a o gasi. In timp ce ma rugam, la un moment dat aud ceva cazand in zona biroului. Merg acolo si minune... cartea mea de gramatica!!! Acum devenise evident, Dumnezeu exista!!! I-am multumit Domnului si i-am promis ca sunt in slujba lui pentru totdeauna. Dar lucrurile au luat o cu totul alta turnura. Am facut fix pe dos: l-am ponegrit pe Dumnezeu, ma bateam prin cluburi, beam si fumam fara masura, judecam dupa bunul plac oamenii si mare parte din timp eram mai degraba distructiv. Faptul ca am incetat sa mai cred in primul rand in mine, m-a dus la o forma de nihilism in care a trebuit sa-mi hranesc ego-ul nejustificat pentru a detine controlul vietii mele. 
      Revenind la cartea de gramatica, ce s-a intamplat de fapt? Cumva cartea ajunsese si ramasese suspendata intre birou si perete, ramanand acolo cateva zile si, coincidenta sau nu, alegand sa cada pe podea tocmai in momentul in care eu ma rugam s-o gasesc.
      Acum cand apar situatii dure, ganduri si perceptii negative despre mine, despre ceilalti, caut sa le accept, sa le controlez cat pot de bine si sa le las sa plece. Uneori imi iese, alteori nu, dar lucrez sa-mi gestionez emotiile productiv si cred ca evoluez pas cu pas. Cat despre Divinitate, cred ca se manifesta in fiecare dintre noi, in conexiunile interumane, in relatiile cu animalele, in comuniunea cu natura, cu Universul. Imi plac spusele lui Einstein, asa ca el e cel care incheie postarea: "Daca examinam si patrundem cu mijloacele noastre limitate secretele naturii, vom vedea ca dincolo de toate inlantuirile observabile, ramane ceva subtil, intangibil si inexplicabil. Veneratia fata de forta aceasta aflata dincolo de tot ce putem noi intelege este religia mea. In masura asta sunt, intr-adevar, religios."

Intalnirea cu Vintu

     Acum vreo 2 luni, Sorin Ovidiu Vintu anunta ca isi cauta 10 oameni pe care sa-i invete business. Sa fac bani e unul dintre obiectivele mele asa ca n-am ratat ocazia si m-am prezentat la intalnire. Eu si alti 5 baieti in camera cu Vintu. Vine randul meu sa ma prezint.
Eu (razand pentru a scapa de trac): Salutari, sunt Alex, am 32 de ani, dimineata sunt curier postal, castig 7 milioane, imi place actoria si am venit aici sa invat sa fac bani.
Vintu: Da' de ce razi, crezi ca vreau sa ma casatoresc cu tine?
Eu: Nu stiu, vreti?
Vintu (facandu-si cruce): Doamne fereste!!!... Esti casatorit?
Eu: Nu.
Vintu (razand): Pai la banii tai ce dracu femeie sa stea cu tine?! Si cu actoria tine-o ca pe un hobby, niciodata nu vei ajunge vreun mare actor. Ai vreo idee de afacere?
Eu: Aaa!... nu.
Vintu: Si nici n-o sa ai vreodata. Angajeaza-te pe 500 de euro si ai rezolvat problema.
     Apoi imi amintesc ca am o idee, i-o prezint, o dezbatem si imi zice s-o fac, doar ca nu-i un business, ci o sursa de venit in plus in anumite perioade. Urmeaza o discutie despre diverse carti citite, apuc sa mai zic si aici cateva prostii.
Vintu (catre ceilalti): Asta e in stare sa-si dea si ultimul ban din alea 7 milioane sa se faca placut de altii. (catre mine) Prietene in afaceri tre' sa fii lacom.  
Eu: Da' eu sunt lacom.
Vintu: Esti pe dracu!!! 
Vintu: Prietene te pot invata 2-3 escrocherii daca vrei, dar nu te pot invata business, nu-i pentru tine. Uite ce e, esti fermecator, dar afacerile pur si simplu nu-s in menirea ta.
Eu: Va respect parerea, dar nu-s de acord cu ea, eu cred ca pot sa fac afaceri cu succes.
Vintu: Poti sa te pisi pe parerea mea, iti spun ceea ce cred. Din pacate nu te pot ajuta.
     Omul nota numele fiecaruia dintre noi si numarul de telefon fiind dispus sa ofere sprijin, exceptia fiind eu. Una peste alta am ras si ne-am simtit bine cu totii, timp in care au vorbit si ceilalti baieti, unii dintre ei cu business-uri in miscare, altii cu idei de afaceri si eu cu convingerea ca sunt pe calea mea spre victorie. 

In durere

    Primul impuls atunci cand simt durere e sa scap dracului de ea cat pot de repede. Si de multe ori e exact ceea ce am facut. Problema cu abordarea asta hedonista a mea e ca am fugit si de invatamintele, puterea si progresul pe care mi le-ar fi oferit acceptarea durerii. Iata unul dintre motivele pentru care nu ma pot lauda cu prea multe realizari pana acum. O perioada am adoptat trendul gandirii pozitive care intr-adevar m-a facut sa ma simt bine, insa asta nu a produs rezultate. Rezultatele, atunci cand le-am avut, au venit prin acceptarea situatiilor, a temerilor, a problemelor si prin munca sustinuta pentru a le depasi. Stiu ca in continuare voi alege calea usoara de a fugi de durere in multe momente, hedonistul din mine isi cere drepturile. Totusi, atunci cand e vorba de obiectivele cu adevarat importante pentru mine, aleg sa accept, sa simt si sa raman in durere .

Vibrezi?

Ce ma face sa vibrez?
Viata reala, observarea ei, fara a trage concluzii, fara a intra in sabloanele obisnuite de gandire, iar daca tot tre' sa-mi formez pareri, atunci sa fie unele noi, surprinzatoare mintii mele tabacita cu fel si fel de solutii mai mult sau mai putin benefice.
Conexiunea cu semenii, tocmai pentru ca am fugit atata timp in tipare de gandire si am incadrat oamenii in diversele mele perceptii, uitand doar sa-i privesc si sa ma conectez cu ei, fara a-i cataloga si fara a-mi ascunde propriul sine fata de ei.
Sa fiu prezent, viu, sa traiesc momentul, sa fiu concentrat la ceea ce fac, fara a ma perturba singur cu alte ganduri ce nu au legatura cu actiunea in curs.
Sa imi fixez un scop clar, visceral, mai puternic decat temerile, indoielile, dificultatile ce pot aparea pe parcurs, sa-l urmez, sa dau tot ce pot pentru a-l indeplini, sa-l ating, sa sarbatoresc reusita, sa ma relaxez, iar apoi sa-mi stabilesc un nou obiectiv care sa vina din interiorul meu... sa evoluez!
Ce te face sa vibrezi?

Impreuna

    Pasesc spre un nou obiectiv. Vreau sa particip la creatie alaturi de semeni. Sa invat sa colaborez cu ceilalti. Sa ma concentrez pe munca mea si sa am incredere ca cei din jur se concentreaza pe a lor. Sa venim cu idei, sa le dezbatem, sa aruncam la cos bullshit-urile, sa dezvoltam ideile si sa le transpunem in rezultate. Am reusit sa fiu fericit cu mine insumi asa ca urmatoarea provocare e sa fiu fericit alaturi de oameni. Cooperarea cu semenii e una dintre frumusetile vietii, pe care le-am experimentat putin pana acum, de fapt au existat momente in care mi-a fost teama de oameni si de mine insumi, asa ca am apelat la doua tipuri de masti. In prima faza am adoptat masca "smecherului" cautand sa-i provoc pe ceilalti, tocmai pentru a-mi ascunde propria teama si neputinta, apoi masca "baiatului bun" avand ca scop sa-i accept si sa-i incurajez pe altii indiferent daca credeam sau nu in alegerea lor, tocmai pentru a fi lasat in pace de ei, a ma complacea in propria neputinta si a-mi ascunde lipsa curajului de a-mi urma calea si a-mi implini propriile vise. E timpul sa las astea in spate, sa dau jos mastile si sa merg mai departe. Spre victorie impreuna!!!

Despre ea

    Fata ma priveste, isi mangaie mana dreapta si imi zambeste atat de larg incat sunt pe deplin fascinat de prezenta ei. Imi vorbeste facand diverse gesturi, iar unul dintre ele imi arata ca vrea sa fie tinuta in brate. E inalta, bruneta si are ochii mari. O privesc concentrandu-mi intreaga atentie asupra ochiului ei stang. Atat de puternica e privirea mea incat patrunde in fiinta ei iar ea imi permite sa-i descopar intreaga lume. Aici intalnesc copila voioasa ce alearga spre mine, ma ia de mana si ma roaga sa ii dau un mar din copac la care ea nu poate ajunge. Apoi gasesc adolescenta curajoasa ce ma cheama sa ne jucam cu mingea pe care a primit-o cadou de la tatal ei. In final descopar femeia care ma provoaca s-o iubesc, s-o simt, sa-i musc usor buzele si sa i le sarut, sa ne atingem delicat nasurile si sa o miros, sa-i ating lobul urechii si sa i-l musc suav, sa imi trec buzele pe gatul ei si sa i-l sarut, sa imi cobor treptat capul pe pieptul ei, sa-i ascult bataile inimii si sa-mi las capul sa odihneasca aici o perioada. Sa-i sarut sanii, sa-i musc cu atentie sfarcurile si sa-i explorez fiecare parte a corpului. Sa stam imbratisati pana devenim Unul.

Intrebari si raspunsuri

Cine sunt? Un spirit liber, sincer si deschis
Ce vreau? Iubire, evolutie, dechidere a mintii
De ce vreau asta? Sa traiesc cu adevarat
Ce pot sa fac? Sa privesc din noi perspective, sa muncesc sanatos, sa fiu prezent, sa experimentez lucruri noi, sa-mi depasesc limitele de moment
Care sunt lucrurile de care ma tem? Ma tem ca pot ajunge pe strazi, ca nu ma pot intretine, ca pot sa-mi pierd parul, ca pot avea un handicap, ca pot sa-mi periclitez sanatatea, ca voi muri fara sa-mi indeplinesc scopul pentru care sunt viu, ca sunt judecat de ceilalti
Ce ma face viu? Conexiunea cu semenii, sa fac dragoste, sa iubesc si sa primesc iubire, sa experimentez, sa fac lucrurile care ma atrag si totodata ma tem de ele, sa creez
Ce obiceiuri mai putin productive am? Ma analizez dintr-o perspectiva mai putin buna, uneori ii judec pe ceilalti, uneori gandesc prea mult, ma autosabotez uneori, imi lipseste un echilibru puternic
Ce obiceiuri productive am? Mananc destul de sanatos, spun ceea ce gandesc intr-o forma productiva, fac sport, ma plimb, privesc si ascult materiale benefice mintii mele, citesc, caut noi perceptii de a privi viata
Ce vreau si pot imbunatati? Sa-mi controlez emotiile productiv, sa-mi dezvolt puterea de concentrare, sa comunic si sa colaborez eficient cu semenii, sa-mi sporesc capacitatea de rezistenta la durere
Ce scopuri am? Sa ma conectez alaturi de femeia aleasa, sa evoluam impreuna si individual, sa ma dezvolt armonios minte-trup-spirit
De ce m-am apucat sa scriu? Ca sa-mi fac ordine in minte, sa-mi gasesc menirea pentru care traiesc si sa o implinesc