Viata, perceptii si incredere

- Hey! Te bagi la un joc cu mine pe o imbratisare?
E o fata inalta si desi pe fata si trupul ei se poate vedea ca e trecuta printr-o multime de experiente, multe nefiind dintre cele mai placute, continua sa fie frumoasa.
- Ce joc? privind fix in ochii mei.
- Gandeste-te la o tara, imi spui cu ce litera incepe, iar eu trebuie sa ghicesc.
- Gata! incepe cu I.
- Indonezia.
Continua sa se uite in ochii mei si incepe sa rada.
-Vino incoace! O trag de mijloc, ii lipesc sanii de pieptul meu, in timp ce o sarut pe frunte si pe obraji. Stam un timp imbratisati, apoi ma ia de mana si traversam impreuna strada.
- Esti exact ce aveam nevoie, ce faci acum?
- Cativa pasi cu tine.
- Super, hai cu mine la shopping.
Intram in primul magazin, tinandu-ne de mana.
- Ce noroc ca te-am gasit, ma vei ajuta sa-mi aleg cateva haine, nu e tocmai punctul meu forte.
Alegem impreuna o geaca neagra de piele, o rochie rosie si o esarfa. In timp ce probeaza rochia, ma uit si eu dupa ceva haine pentru mine, mai mult ca sa am o preocupare decat sa fiu cu adevarat interesat sa-mi cumpar ceva. Ma cheama in cabina de proba, e imbracata in rochia rosie ce se muleaza perfect pe trupul ei cu fundul bombat si cu sanii usor lasati, o cuprind pe la spate in brate, cu mainile sub sani si o sarut pe obraz. Se alinta si ma complimenteaza, dar oricat ar incerca sa para naturala nu-i iese.
- Lasa bullshit-urile, ii zic razand.
- Nu merg astea la tine, adauga ea, usurata ca nu trebuie sa joace un rol pe care l-a experimentat de-a lungul timpului si si-a pierdut demult farmecul.
Dupa ce plateste la casa, impartim cumparaturile, eu iau pantofii pe care i-a cumparat inainte sa ne intalnim, ea geaca de piele, rochia si esarfa.
- Stii, foarte greu ma poate surprinde vreun barbat, de fapt credeam ca nu mai pot fi surprinsa, insa tu ai facut-o.
Ma simt flatat si stiu ca spune adevarul, s-a creat o legatura de incredere reciproca incat nu mai e loc de prostii.
Mergem prin centrul vechi si ne oprim intr-unul din localuri. Aici o chelnerita pustoaica cu niste sani fermi de o marime mult peste medie ne aduce doua fresh-uri de portocale.
- Ce sani frumosi are! Imi plac atat barbatii cat si femeile.
- Mie doar femeile, dar daca n-as fi fost barbat, mi-ar fi placut ambele sexe.
Intr-adevar chelnerita are o carisma aparte si n-am nicio indoiala ca daca ar fi sa concuram pentru atentia ei, as pierde lupta din start.
Stam lipiti unul de altul, ea tinandu-mi mana foarte aproape de vaginul ei. Are nevoie sa fiu alaturi de ea si-mi vorbeste cu inflacare, privindu-ma in ochi si transmitandu-mi puterea ei. Imi povesteste o parte din viata ei, e plecata de acasa de la 15 ani, a facut bani prin mijloace pe care societatea nu s-ar grabi sa le dea drept exemplu, bani pe care i-a cheltuit in mare parte pe droguri, a incercat totul, mai putin heroina, e convinsa ca drogurile i-au deschis mintea, gasind solutii in situatii limita la care n-ar fi avut acces fara ajutorul lor (o cred). In materie de sex a incercat tot ce i-a trecut prin cap, insa niciodata nu a acceptat sa fie legata de maini, simte ca si-ar pierde puterea si inca nu a intalnit pe cineva in care sa aiba atata incredere incat sa-i permita sa-i puna catuse. Spune ca are de curand o relatie cu un barbat puternic si nu stie daca poate sa-i faca fata, manageriaza un salon de masaj erotic si a trecut recent printr-o situatie foarte dura cu sora ei care a fost operata pe creier. Desi e o luptatoare si nu si-a aratat slabiciunile in prezenta surorii, in interiorul ei a cedat mental.
Iesim din local, o conduc spre casa, are un apartament in centrul vechi, urmeaza sa se intalneasca cu partenerul ei, schimbam numere de telefon.
- Poate ne mai vedem, poate nu, zic strangand-o in brate si sarutand-o pe obraji.
- Cu siguranta ne mai vedem.